Vitiligo este o afecțiune dermatologică comună, caracterizată prin depigmentarea anumitor zone ale pielii, ceea ce duce la apariția unor pete albe, bine delimitate, cu forme și dimensiuni variate. Deși nu este o boală contagioasă sau periculoasă pentru viață, vitiligo poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, din cauza implicațiilor estetice și emoționale.
Cuprins:
Ce este vitiligo?
Vitiligo este o afecțiune cronică, autoimună a pielii, care determină pierderea melaninei – pigmentul care oferă nuanța pielii, părului și ochilor. Acest lucru apare atunci când celulele specializate în producerea melaninei (melanocitele) sunt atacate și distruse sau își pierd capacitatea de a funcționa normal.
Vitiligo poate afecta persoanele de orice tip de piele, însă este mai vizibil la cei cu pielea mai închisă la culoare, din cauza contrastului între petele depigmentate și tegumentul sănătos. De asemenea, poate apărea la orice vârstă, iar frecvent debutul este înainte de 20 de ani.
Cauzele apariției
Vitiligo este considerat o boală autoimună. În această situație, sistemul imunitar consideră în mod greșit melanocitele ca fiind „străine” și le atacă. Mai mult, apariția pare a fi influențată și de o predispoziție genetică: până la 30% dintre pacienți au un istoric familial de vitiligo sau prezintă și alte boli autoimune. În unele cazuri, pot fi identificați diferiți factori declanșatori sau care agravează vitiligo:
- Stresul sever (fizic sau emoțional)
- Factori chimici sau traumatisme la nivelul pielii
- Arsuri solare.
Semne și simptome
Semnul distinctiv pentru vitiligo sunt petele depigmentate-albicioase, care pot apărea pe orice parte a corpului și sunt adesea simetrice. Cel mai frecvent acestea pot fi observate la nivelul:
- Faței (în jurul ochilor și gurii)
- Mâinilor și încheieturilor
- Picioarelor
- Axilei și zonei inghinale.
Deși pielea devine vizibil mai albă, aceasta își păstrează textura normală, nu este dureroasă și nu provoacă mâncărimi. Evoluția vitiligo este imprevizibilă, poate progresa lent sau rapid, iar în unele cazuri se poate extinde pe aproape toată suprafața pielii. Totodată, există și forme localizate doar la nivelul unui segment, cum ar fi o parte din față sau o mână/ un picior (vitiligo segmentar). Acesta apare de obicei la vârste mai tinere și progresează maxim 1-2 ani.
Pe lângă petele tegumentare caracteristice, depigmentarea poate fi observată și la nivelul:
- Părului din zonele afectate – albire prematură (de exemplu sprâncenele, genele, barba)
- Mucoasei de la nivelul nasului sau gurii.
Afecțiuni asociate
Fiind o boală cu componentă autoimună, vitiligo se poate asocia cu alte tulburări de acest tip, printre care:
- Tiroidita autoimună – cea mai frecventă asociere
- Diabetul zaharat de tip 1
- Insuficiența glandelor suprarenale (Boala Addison)
- Alopecia areata – căderea localizată a părului
- Anemia pernicioasă – o formă de anemie legată de deficitul de vitamina B12
- Psoriazis
- Lupus eritematos sistemic sau poliartrita reumatoidă, în cazuri rare.
Diagnostic
În general diagnosticul se face pe baza examenului clinic, uneori completat de examinarea cu lampa Wood (cu lumină ultravioletă) în cadrul consultului dermatologic. În funcție de alte simptome și particularitățile fiecărui pacient, pot fi recomandate și diferite investigații pentru a exclude afecțiuni asociate, precum disfuncțiile tirodiene.
Opțiuni de tratament
Tratamentul urmărește oprirea progresiei bolii și, dacă este posibil, repigmentarea zonelor afectate. Actual sunt utilizate diferite tipuri de medicamente, fototerapia, terapia laser și în cazuri selecționate tratamentul chirurgical. Metodele terapeutice includ:
- Creme cu corticosteroizi sau analogi de vitamina D
- Fototerapie (terapie cu lumină UVB) – este o opțiune eficientă, ce ajută la repigmentare, în special în stadiile incipiente ale vitiligo.
- Laserul excimer – stimulează repigmentarea pielii și este utilizat pentru a trata petele limitate și stabile de vitiligo.
- Medicamente imunomodulatoare (ex. corticosteroizi, tacrolimus)
- Proceduri chirurgicale (ex. grefe de piele) – pot fi utilizate pe leziuni de vitiligo stabile limitate la o zonă mică pe piele.
De asemenea, impactul psihosocial al vitiligo nu trebuie neglijat. Pentru unii pacienți acesta poate fi profund, afectând stima de sine și relațiile sociale. Astfel, sprijinul psihologic și integrarea acestuia în planul terapeutic sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a vitiligo.
Concluzie
Vitiligo este o afecțiune complexă, cu impact nu doar fizic, ci și psihologic. Chiar dacă nu există un tratament curativ definitiv, există metode care pot ajuta la gestionarea bolii și îmbunătățirea aspectului pielii. Consultul dermatologic este esențial pentru stabilirea unui plan de tratament personalizat și pentru identificarea posibilelor afecțiuni asociate.
Bibliografie:
Răspundem cu plăcere la orice solicitare referitoare la serviciile medicale de laborator oferite.
