Introducere
Ultima etapă a unui examen imagistic, înaintea posibilei sale stocări, este transmiterea unui referat clinicianului prescriptor acompaniat, așa cum prevede legea.
Un sistem fiabil de arhivare și de consultare a examenelor (PACS) este condiția sine qua non pentru a nu avea nevoie de un suport fizic al imaginilor. Deși PACS tinde tot mai mult să se generalizeze, problema pacienților aduși la consultație în afara structurii unde se află sediul PACS (medicul orașului, alt centru…) nu este încă foarte bine reglementată la ora actuală.
Profundele transformări recente ale imagisticii, în special ale secționărilor, au atras creșterea exponențială a datelor de bază. Această inflație facă să fie deseori imposibil de furnizat ansamblul acestor date împreună cu referatul, pe film sau hârtie, ceea ce obligă la adaptarea proceselor de transmitere. Acest punct este în prezent sursa relațiilor tensionate dintre radiologi și clinicieni.
În practică, se pot distinge două mari tipuri de examene: cele care sunt alcătuite dintr-un număr moderat de imagini (anumite RMN-uri, radiografiile, ecografiile…) și cele care cuprind foarte multe imagini (anumite scanări sau RMN, examene vasculare…).
Iată, pentru fiecare dintre aceste tipuri, constatările noastre actuale și sugestiile noastre pentru viitor.
A. TDM, RMN
Constatările noastre:
- Sutele (respectiv miile) de imagini generate de aparatele de imagistică actuale nu pot fi reproduse în totalitate pe suport fizic din motive evidente de eficacitate, de aglomerare și de cost.
- Rezumarea unui examen la selectarea câtorva imagini „pertinente” implică din partea radiologului, nu doar stăpânirea perfectă (clinică și radiologică) a problemei puse, dar și o încredere deplină a clinicianului, în măsura în care acesta este obligat să fie mândru de această selecție. Aceste condiții nu sunt întrunite mereu.
- Citirea unui CD/DVD pe un computer este descurajantă, consumatoare de timp, complică sau face imposibilă compararea imaginilor și nu este potrivită pentru citirea colectivă (personalul).
- Reproducerea imaginilor obținute printr-o scanare sau RMN pe hârtie este în prezent acceptată, cu condiția ca acestea din urmă să fie lizibile (dimensiune și calitate de imprimare suficiente) și ca documentul furnizat să conțină toate imaginile necesare pentru ca la citirea sa clinicianul (sau un coleg radiolog) să își poată face propria idee cu privire la examen.
Recomandările noastre:
- A se evita realizarea unui singur CD/DVD sau a unui CD/DVD însoțit de câteva imagini „pertinente”, cu excepția examenelor compuse din foarte multe imagini, când o astfel de selecție este inevitabilă (exemplu: cardiovascular).
- În celelalte cazuri, a se furniza imagini într-un număr suficient pentru a permite recitirea examenului. Pentru investigațiile imagistice care generează în mod relativ puține secționări (de exemplu: scanarea sau RMN-ul coloanei vertebrale, al unei articulații, al craniului…), se recomandă imprimarea totalității imaginilor reconstruite.
- Pentru examenele care produc mai multe secționări (abdomen, torace…), a se furniza suficiente serii de imagini reconstruite pentru a permite o recitire a examenului.
- A se acorda atenție calității de reproducere a imaginilor (film sau hârtie de calitate, mărime suficientă, indicații tehnice necesare (de exemplu, tip de secvență RMN, sens de progresie al secționărilor scanografice, …).
- Arhivarea datelor (PACS sau, în lipsă, CD/DVD).
B. Radiografii:
Constatările noastre:
Digitalizarea capturilor standard are avantaje (arhivare, transmitere), dar și inconveniente: calitatea și prezentarea (mărime, dispunere) imaginilor foarte variabile în funcție de situri. Rezultă probleme în monitorizarea patologiilor care necesită o comparație a capturilor în timp, cât și în stabilirea planificărilor operatorii (în special, dar nu exclusiv, în materie de proteze).
Recomandările noastre:
- Exceptând anumite teleradiografii digitalizate ale coloanei vertebrale sau ale membrelor inferioare, toate capturile osteoarticulare ar trebui să fie prezentate la scara 1/1. Este indispensabil pentru bilanțurile preoperatorii, extrem de recomandat pentru monitorizări, și în general, foarte benefic pentru toate capturile realizate asupra oaselor. Scara 1/1 se aplică de asemenea mamografiilor digitalizate.
- A se asigura calitatea sistemelor de digitalizare și, în ciuda posibilității de tratare ulterioară a imaginilor digitale, a se acorda în continuare atenție, ca în cazul imagisticii analoge, tehnicii de realizare (parametri, centraj, diafragmă, imobilizare…).
- Redarea capturilor pe suport film (la ora actuală, reproducerea pe hârtie, dacă este acceptabilă în imagistica în secționări, atrage o lizibilitate mai scăzută a capturilor simple în raport cu suportul film tradițional, mai scump, dar de o calitate mai mică).
C. Ecografie
Constatările noastre:
Numeroase ecografii nu sunt luate în considerare dintr-un motiv foarte simplu: clinicianul nu înțelege imaginile, lucru evident dacă acestea din urmă nu sunt orientate sau adnotate. Analiza semiologică a imaginilor pune mai puține probleme.
Recomandările noastre:
- Principiul de bază este să putem reciti examenul în baza imaginilor furnizate (exceptând studiile funcționale).
- Documentele furnizate vor fi așadar explicite, la nevoie orientate (pictogramă sau repere), adnotate (direct sau pe folii transparente) reperând principalele structuri anatomice și elementele patologice, ușor lizibile de un clinician, vor cuprinde toate elementele patologice și vor fi cât mai des posibil comparate cu partea sănătoasă.
- Suportul poate fi o hârtie de bună calitate sau un film, cu imagini de o mărime suficientă pentru a fi citite cu ușurință.
